Inițial am planificat să scriu un articol despre avantajele și dezavantajele folosirii suzetei pentru liniștirea copilului dar mi-am dat seama că e plin netul de articole care descriu foarte bine argumentele pro și contra.
Astept al doilea bebe iar la primul nu s-a pus problema. Am optat pentru nu. Nu am dorit ca fetița mea să țină un plastic în gură, care să-i satisfacă nevoia de supt. Nici nu am avut de ce. Am avut 9 luni de concediu matern și in perioada asta m-am putut concentra 100% pe nevoile copilului meu. Alăptatul la piept era alinare destul. Și am avut destule momente mai dificile, când nevoia de supt domina atât de mult, încât puiul dormea doar cu sfârcul în gură. Și nici acum, la 3 ani, nu e complet înțărcată - dar asta e o altă temă despre care voi scrie candva.
După încă patru ani reiau proiectul de aici și experiența m-a învățat, ca un copil are nevoie de suzetă, doar dacă mama nu poate sau nu vrea sa fie disponibilă. Ești mult mai independentă, când pruncul tău foloseste o alternativă pentru satisfacerea nevoii de supt. Nu trebuie să fii zi și noape prezentă lângă el, pentru orice dezechilibru emotional, fie durere fizică/ psihică, sperietură sau prea mare fericire, și noaptea se trece mai ușor, si la grădiniță e mai ușor pentru că, al tău prunc, s-a învățat între timp ca mama nu e disponibilă, și, își satisface mecanic nevoia de supt, sau de apropiere... Se liniștește folosind un surogat... Astfel poate rămâne cu sentimentul că nu este important destul, că nu merită să fie iubit, că ce simte este fals sau nu contează, că pentru el este el singur responsabil, etc. Amprente ce rămân adânc ascunse in noi și care, mai târziu, ne ghidează subconștient deciziile.
Eu am decis că, deși pentru mine ca mamă, este mai dificil, vreau să rămân și pentru al doilea copil disponibilă. Da, asta înseamnă sacrificiu mai mare. Cu siguranță se găsesc argumente minunate, care să pună in valoare folosirea suzetei, dar nu sunt valabile pentru mine. Timpul, pe care prin nefolosirea suzetei trebuie sa mi-l iau pentru copilul meu, e mult mai prețios. Ajută la apropierea de copil, la stabilizarea relației dintre copil și parinte, îmi dă șansa să îi cunosc mai bine nevoile, să pot evalua mai ușor situațiile și impactul lor emoțional asupra copilului.
Ce m-a întărit cel mai mult în decizia de a NU folosi suzetă, a fost imaginea unei fetițe la vre-o 2 anișori, cu părul blond, cârlionțat, cu ochii mari, albaștrii, luminoși dar foarte triști, cu lacrimi ce aproape îi acopereau irisul im ochi, ținandu-se de piciorul mamei ei, evident încercând să își înghita tristețea/ frustrarea/ teama, ronțăind la o suzetă. Mama ei, nici măcar observând trăirea emoțională a copilului, nu pentru ca nu ar fi vrut, ci pentru că fetița nu mai dadea semne in mod activ, căutând apropierea, pieptul mamei pentru că învățase să folosească suzeta.
Altă trăire, ce m-a întărit și încă mă întărește in decizia luată, sunt observațiile făcute în momentul in care mămicile folosesc suzeta pentru a "liniști" bebelușul. Uneori parcă in mod abuziv. Plange? Suzeta! Nu poate adormi? Suzeta! Il doare burta? Suzeta! I-e dor de mami? Suzeta!
Bebelușii nu știu să plângă din alint! Întotdeauna ei au o nevoie pe care nu o pot altfel împărtăși decât prin... plâns! Cum ar fi ca nouă să ne fie frig, și, in loc de a ne îmbrăca cu o geacă, am mânca o ciocolată? Sau să fim speriați, și sa mai mâncăm pentru asta o ciocolată, sau sa fim triști/singuri, și să... Hmmm... Mâncăm o ciocolată?!?
Voi reveni asupra subiectului de ce plâng pruncii. Cred că din informațiile acelea am înțeles aspecte importante pe care le împărtășesc cu drag.
Înțelepciune și multă iubire!
.jpg)
