Alăptatul - mai mult decât hrană. II. De ce au nevoie bebelușii - informații utile despre lapte şi alăptat.

Copiii au nevoie de laptele mamei! Asta așa este. Așa a prevăzut bunul Dumnezeu! 

Organizația mondială a sănătății (WHO) a făcut un top al alimentelor celor mai bune pentru bebeluși, în funcție de efectele benefice asupra sănătății. Pe primul loc e laptele matern sub formă de alăptat, pe locul doi e laptele matern muls și dat cu biberonul sau lingurița, pe locul trei se află laptele unei alte mame, iar pe ultimul loc e formula de lapte (laptele praf).

Faptul că marile companii de produse de hrană pentru copii încearcă să sugereze prin reclame că formula de lapte s-ar situa pe același loc cu laptele matern sau că ar fi chiar mai bun, e o nerușinare! Adevărul este că, formula de lapte nu este o alternativă a laptelui matern ci o ultima opțiune. 

Laptele matern este perfect potrivit la nevoile copilului. Conține aportul individual necesar de vitamine, minerale și elemente nutritive pentru fiecare perioadă de dezvoltare fizică şi cognitivă în parte. Este ușor digerabil, steril, bine temperat și la discreție. Elementele imunologice din lapte ajută și susțin formarea sistemului imun la copiii. Bebelușii hrăniți cu lapte praf se îmbolnăvesc mai repede, mai ușor și își revin mai greu după boli, au in general (mai multe) alergii și din punct de vedere statistic dețin un coeficient de inteligență mai scăzut decât cei hrăniți la piept. 

Primul lapte care se formează în sân, înainte de venirea furiei laptelui, cam la 2-3 zile după naștere, se numește colostru. Colostru are o consistență cremoasă, conține multe proteine, multă vitamină E, A și K, diferite tipuri de zahăr și în mod deosebit multe elemente imunologice care protejează de boli. Colostrul are un efect diuretic și ajută bebelușul la eliminarea primului scaun (numit și Mekonium). Încă de la început trebuie hrănit bebelușul după nevoie pentru a susține producția de lapte și venirea furiei laptelui. Deși colostrul curge doar cu picătura, bebelușului îi este suficientă cantitatea și în nici un caz nu e necesară suplimentarea hranei cu ceai sau cu apă îndulcită cu glucoză până la venirea laptelui.

Alăptatul susține în mod deosebit și bebelușii născuți prematur crescând semnificativ șansele de supraviețuire a acestora. Mamele care nasc prematur au un lapte de o calitate specială, ce conține o cantitate specifică nevoii propriului copil a unui acid gras, care susține dezvoltarea creierului acestuia. In plus conține și o cantitate ridicată de elemente imunologice, care susțin în deosebi flora colonului, astfel scăzând riscul de infecții ale intestinului gros. S-a putut oberva că, la prematurii hrăniți cu lapte praf, riscul de instabilitate al sistemului respirator și de circulație crește semnificativ. 

Pe lângă avantajele fizice și fiziologice care le are alăptatul, există și multe alte aspecte emotionale foarte avantajate de alăptat, pe care le-am prezentat și în articolul precedent. Printre ele, pe un loc foarte important, se află întărirea legăturii dintre mamă și copil, întărirea instinctului matern și susținerea încrederii strămoșești a bebelușului. 

Alăptatul este hrană pentru trup și suflet. 

Laptele matern nu poate fi reprodus. El își schimbă conținutul elementelor permanent în funcție de nevoile copilașului. Prin areola maro din jurul sfârcului sânului, saliva pruncului este permanent analizată iar laptele se adaptează nevoilor copilului.

Apropo de cantitate, și ca o paranteză, vreau să mai spun un lucu pe care l-am putut observa și personal. In jurul vârstei de 3 luni, copiii trec printr-o perioadă de creștere rapidă și sug foarte des, plâng mai mult, dorm mai rău, dând sentimentul că nu se satură cu laptele pe care îl primesc. Important e, să fie lăsați să sugă cât mai mult, pentru ca sânul să producă mai mult lapte. De cele mai multe ori mamele aud de la apropiați că nu mai au lapte și că ar trebui să-i ofere copilului în plus și lapte praf. Aici e o capcană. Dacă bebelușul nu va mai suge așa des, nici pieptul nu va mai produce mai mult lapte, astfel, crescând pericolul de a trece la hrană alternativă. Nu deveniți nesigure ci ascultați-vă instinctul și documentați-vă! După câteva zile situația se va îmbunătăți vizibil! Aaa.. și in general problema se cam repetă din 3 in 3 luni până pe la 18 luni ;-)

Va urma...

  

Foto: ABDA ( http://www.deutsche-apotheker-zeitung.de/spektrum/news/2012/10/30/stillen-schuetzt-vor-diabetes/8630.html )

Alăptatul - mai mult decât hrană. I. Bonding și primul alăptat.

Partea I: Bonding și primul alăptat.

În cultura noastră alăptatul este încă adesea întâlnit dar există un "trend" negativ (din punctul meu de vedere). Am senzația că din ce în ce mai multe mame, se lasă influențate de politica occidentală și încep încet, încet să uite cât de importantă este modalitatea aceasta naturală de a hrăni copiii (nu doar cu lapte ci cu tot ce au nevoie pentru a se putea dezvolta armonios!).

Pentru a readuce în conștiință avantajele alăptatului la piept și pentru a face cunoscute și rezultatele ultimelor cercetări în domeniu, m-am hotărât să sintetizez câteva informații pe această temă.

Pentru că este un domeniu amplu,  voi împărți informațiile în mai multe parti, prima referindu-se la Bonding și la cât de importante sunt primele ore de viață ale copilului și implicit prima "masă".

Primul contact dintre părinți și nou-născut, fără influența factorilor externi, este deosebit de important pentru punerea bazelor unei relații strânsese și de durată. Studii arată că, întreruperea perioadei de Bonding prin rutina spitalului / maternității / clinicii, are consecințe negative atât asupra succesului în alăptat și a duratei alăptatului, cât și asupra stării copilului și al comportamentului grijuliu al mamei.

Cuvântul "Bonding" vine de la substantivul englez "bond", care înseamnă "legătură". A fost preluat în multe limbi în varianta originară și exprimă procesul de creare al legăturii emoționale dintre părinți și nou-născut. Mama și tata se îndrăgostesc de-a dreptul de puiul lor, iubirea aceasta constituind baza relației de mai tarziu.

Dragostea față de copil și legătura copilului de părinți sunt absolut necesare pentru siguranța și dezvoltarea integră și sănătoasă a copilului. Iubirea față de copil nu se instalează la toate mamele imediat după naștere. Legătura interioară cu copilul este mai mult un proces, ce este adesea influențat de factori externi și experiențele trăite.

Legătura mamă - copil este cea mai importantă din viața noastră,  aceasta influențând adesea toate celelalte legături pe care le avem de-a lungul vieții. Hormonul iubirii, oxitocina, care in prima oră după naștere atinge concentrațiile cele mai mari, ajută mama, (și după cele mai noi studii chiar și tații), să se îndrăgostească de copil. Factori ca: contactul pielii, privitul în ochi, mişcări de căutare,  scâncete și vocea mamei, susțin procesul de legare, în special când există și mult timp la dispoziție intr-o sferă cât mai privată. Despărțirea copilului de mamă trebuie să aibe motive foarte bine întemeiate.

Am citit mai de mult, din păcate nu îmi mai amintesc în ce carte, că atunci când copilul e luat de la mamă imediat după naștere, chiar și pentru un timp relativ scurt, pornește în mamă un proces hormonal, asemănător celui care îl trăiesc mamele care au pierdut copiii. Adesea ele pierd și laptele în decursul câtorva zile, legătura emoțională fiind și ea mai greu de restabilit. Chiar și băița nou-născutului ar trebui amânată pe următoarea zi, mai ales că, resturile de grăsime de pe pielea și capul nou-născutului, sunt deosebit de benefice pentru acesta.

Și alăptatul joacă un rol foarte important în formarea și stabilirea legăturii mamă - copil. In plus de asta, iată și alte câteva avantaje ale alăptatului la piept:

1.  mama își vede pruncul activ și are un sentiment de siguranță că totul funcționează așa cum trebuie.
2. Susține restrângerea rapidă a uterului
3. Reflexul de supt al copilului este foarte intens
4. Suptul stimulează producția de hormoni de creștere tip prolactină, care întărește instinctele materne
5. Copilul primește colostru (primul lapte), care conține deosebit de multe elemente ce ajută la dezvoltarea sistemului imunitar, al pereților intestinelor și al florei intestinale, ajutând și la imunizarea și scăderea riscului de alergii al copilului.
6. Colostrul conține și foarte multe minerale și vitamine, alături de grăsimi esențiale și proteine.
7. Enzimele din prelapte susțin digestia, producția de hormoni, culturile de bifidus și opresc înmulțirea bacteriilor nocive din intestine
8. Colostrul ajută la eliminarea primului scaun și scade riscul icterului la copii
9. Nou-născutul intră în contact cu microbii mamei, ceea ce îi crește imunitatea în siguranță (datorită colostrului)
10. Prin supt este stimulată si producția de lapte

Părinții care pot trăi faza de început (de bonding), fără să fie deranjați, se simt, și chiar sunt, mai competenți și mai siguri pe ei. Sunt mai încrezători în propria persoana, fiind adesea și mai atenți în comportamentul față de nou-născut. Iar prima oră este în general decisivă.

Câteva sfaturi din experiența moașelor:

○ la probleme ușoare, de acomodare a bebelușului la mediu după naștere, cea mai eficientă metodă de stabilizare este contactul direct cu pielea mamei și căldura emanată de aceasta

○ dacă sunt necesare cusături ale anusului mamei după naștere, cel mai bun loc de așteptare pentru copil este pe burtica acesteia, piele pe piele

○ după cezariană, imediat ce mama se simte in stare, trebuie creată posibilitatea de contact direct (piele pe piele!) cu bebelușul

○ în cazul în care bebelușul trebuie luat de lângă mamă (dus în alt salon sau spital) este absolut necesar ca mamei să i se dea ocazia să aibe un prim contact cu nou-născutul. Să i se ofere o poză cu copilul și sa se organizeze cât se poate de repede următoarea întâlnire.

Literatură:

Klaus/ Kennell: Der erste Bund fürs Leben, Hamburg Rowohlt 1997.

Nancy Mohrbacher / Julie Stock: Handbuch für die Stillberatung. 2000, La Leche Liga Deutschland e.V.

Sursa:

Österreichische Hebammenzeitung,
Nr. 1/03, din Februarie 2003 sintetizat de site-ul www.rabeneltern.org
( http://www.rabeneltern.org/index.php/wissenswertes/stillen-wissenswertes/1134-bonding-und-erstes-stillen ). Traducerea liberă unor idei cu permisiunea redacției Rabenetern.

De ce trebuie cărat copilul doar cu fața spre cel/cea care îl cară?

Adesea pot fi văzuți copii care sunt purtați în (ha! am găsit în sfârșit denumirea) marsupiu sau port-bebe cu spatele la cel care îi poartă. Cu siguranță nici un părinte nu vrea să-i facă rău pruncul. Dar putină informare este totuși necesară.

Specialiștii, moaşele şi pediatrii germani (şi nu numai) recomandă căratul copilului în port-bebe numai cu fața spre părinte din simplul motiv că așa este susținută cel mai bine coloana copilului. În articolul anterior am precizat că poziția ideală de dezvoltare a articulațiilor bazinului copiilor este- eu o numesc- poziția broscuță, adică cu picioarele crăcănate și cu genunchii îndoiți. Purtat cu spatele spre părinte, bebelușul ține picioarele în general atârnânde in jos, fără susținere, ceea ce e foarte nociv pentru dezvoltarea normala și naturală a bazinului, la băieței putând duce până la pierderea aptitudinii de a se reproduce- din motive ușor de înțeles.

În plus de asta copilul nu are șansa să se retragă (ascundă) atunci când vrea să se odihnească, fiind nevoit să prelucreze în continuare toate informațiile, care-l pot agasa atunci când este obosit.

Dacă ai sentimentul că pruncul dorește să vadă mai multe și este pregătit fizic să stea în alte poziții, atunci îți recomand purtatul pe șold,  cu sau fără ajutorul marsupiului tip eșarfă.

Excurs: Articol despre educația copilului.

Am găsit din nou un articol frumos despre educația copiilor fără violență.  Vă invit să îl citiți. La timpul oportun voi posta mai multe informații ample despre această temă.

http://m.adevarul.ro/life-style/parinti/nu-exista-copii-obraznici-ci-parinti-nu-stiu-reactioneze-educi-cei-mici-sa-i-pedepsesti-1_538f00980d133766a8499739/index.html

Prin postarea link-ului declar că nu încalc drepturile de autor și că nu sunt responsabilă de conținutul altor site-uri.

Câteva cuvinte despre educație.

Ca o mică paranteză. Am dat peste articolul acesta din întâmplare și pentru că și eu văd lucrurile asemănător îmi permit să-l preiau sub formă de link și pe bloggul meu. Drepturile de autor rămân în exclusivitate ale autorului articolului și site-ului:

http://m.adevarul.ro/life-style/parinti/nu-exista-copii-obraznici-ci-parinti-nu-stiu-reactioneze-educi-cei-mici-sa-i-pedepsesti-1_538f00980d133766a8499739/index.html

Păreri?

Tipuri de port-bebe / marsupiu

Există multe modalități de cărat copii și multe modele de port-bebe.  Calitatea însă nu are neapărat legătură cu brandul sau cu prețul ci poate fi ușor constată. Un port-bebe este de calitate bună, dacă respectă următoarele criterii:
• poziția șezut-crăcănat e posibilă - adică, în stare relaxată, genunchii copilului se află la același nivel cu șezutul lui
• capul copilului este sau poate fi susținut (mai ales când copilul doarme)
• spăticul este bine susținut: marsupiul trebuie să fie, în mod deosebit în zona spatelui, cât mai fix, strâns, apropiat pentru a putea susține spatele copilului. În nici un caz nu are voie sa permită alunecarea copilului într-o parte sau ghemuirea lui în sine însuși.
• port-bebe-ul poate fi ajustat milimetric în lărgime și lungime pentru a putea "crește" o dată cu copilul
• materialul nu este nici prea "lălâi" (plasă deasă) dar nici prea dur sau tare (sintetic). Atenție la materialele care pot tăia pielea în zona genunchilor şi a pulpelor copiilor
• pentru binele spatelui celui/celei care cară copilul, e de preferat ca centrul de greutate a marsupiului să fie cât mai aproape de corpul "purtătorului"
• confortul "purtătorului" este asigurat: curelele și încheietorile sunt bine învelite și ușor de utilizat.

În continuare vă prezint tipurile de port-bebe / marsupiu care există acum pe piață:

1. Marsupiul tip faşă

- actualmente cel mai îndrăgit tip pe piața germană
- este din panză (100% bumbac)
- datorită diverselor modalități de legare, poate fi folosit din prima zi de viață a bebelușului până la vârsta de 3-4 ani
- lungimea poate varia de la 2,50 m la 4,70 metri (pentru gemeni chiar mai lung)
- folosirea necesită în schimb exercițiu și se recomandă, pentru primele încercări, asistența unei persoane cu experiență.  Alternativ puteți exersa la început cu o păpușă. Pe YouTube se găsesc deja multe filmulețe explicative foarte bune.

Foto: http://mobile.didymos.de/Oxid/Product?page_id=2&product_id=0e3e44724a75c6b3e10fbf0159bf2&category_id=44p6bb8853013bbe89f6a3da78e2e62b

2. Marsupiul tip faşă elastică

- au adesea o limită maximă de greutate ce poate fi transportată
- pot fi legate înainte de a lua copilul în brațe
- sunt deosebit de moi și adaptabile ceea ce le face foarte populare în căratul nou-născuților
- și în cazul ăsta tehnica de legare e foarte importantă
- datorită necesității folosirii a 3 straturi de material care să susțină copilul, există mai puține modalități de legare

Foto: http://www.4happybabys.com/de/Nach-Marke-Hersteller/Wickelkinder/Moby-Wrap-elastisches-Tragetuch.html

3. Ringsling

- din ce in ce mai indragit

- materialul este dus de pe șold spre umărul opus prin față și prin spate. Unul din capete se încheie cu două inele iar celălalt capăt va fi prins între inele putând fi ajustat și după ce copilul s-a luat în brațe.
- este folosit cel mai des pentru căratul pe șold dar poate fi folosit și la căratul în spate sau în față.
- este recomandat pentru deplasări scurte, altfel devine incomod, pentru că, greutatea nu se împarte egal pe cei doi umeri

Foto: http://mobile.didymos.de/Oxid/Product?page_id=2&product_id=tuv3bd3b033be6ed1242c71ab137e10f&category_id=e3i829415e899a1e230c7fe0f0bcf06f

4. Kanga
- originar din Africa
- e făcut dintr-o pânză pătrată, subțire si e folosită uneori și ca fustă
- pentru copiii mai mari trebuie folosite două altfel de pânze
-spre deosebire de celelalte modele, Kanga nu se leagă peste umăr ci deasupra pieptului, (pe sub brațe) și pe șolduri

Foto: http://www.rabeneltern.org/index.php/wissenswertes/tragen-wissenswertes/1188-tragehilfen-was-ist-was?showall=&start=4

5. Mei Tai
- este originar din Asia
- este format dintr-o bucată de material pătrată, căreia i s-au adăugat o eșarfă de legat pe șolduri și încă două eşarfe pentru umeri, care se leagă sub șezutul copilului
- poate fi ușor de cusut și acasă

 Foto: http://www.fineandfairblog.com/2013/10/tablecloth-mei-tai-tutorial-with-wrap.html?m=1

6. Port-bebe confort
- avantajele unui mei tai combinate cu avantajele unui rucsac se regăsesc în tipul de port-bebe confort
- pe engleză se numesc Soft Structured Carriers, SSC
- curelele de șold și cele de umeri sunt adesea căptușite asemănătoare cu cele de rucsac, și, in general, nu se înnoadă ci se prind una de alta cu catarame, încheietori speciale sau chiar cu scai
- sunt foarte comode, mai ales pentru căratul în spate, și sunt mult mai ușor de utilizat decât marsupiul tip faşă
- pentru că există în diferite variante și mărimi, se recomandă probatul modelului dorit

Foto: http://www.baby-walz.de/ERGOBABYR-Babytrage-Kompakt-513313.html?product=295328128210

7. Port-bebe tip coș
- este o construcție metalică de transportat copiii în spate
- în interiorul construcției se află un port-bebe asemenea unui coș, în care se pune copilul
- poate fi folosit doar pentru copiii care pot sta singuri și foarte bine în șezut pentru că nu susține spăticul copilului prea bine
- se recomandă doar modelele care au și susținătoare pentru picioarele copiilor
- adesea au sub șezutul copilului un spațiu de depozitare pentru un rucsăcel mai mic
- dar pentru că e așa de mare, nu poate fi folosit și prin casă
- în plus de asta au centrul de greutate nu foarte apropiat de persoana care cară, de aceea poate avea efecte negative asupra spatelui acesteia (și datorită greutății)
- cel mai des este folosit în drumeții

Foto: http://m.quoka.de/qmca/detail/images.html?adnumber=129837177&imagenumber=69265441&catiddetail=06_1020

Eu una am folosit un port-bebe tip faşă, pe care încă îl mai folosesc din când în când ( foarte practic spre exemplu in aeroport sau in autobuz). Am învățat doar două modalități de legare și in primii doi ani au fost suficiente. Acum mă gândesc dacă să încerc și un ringsling pentru că nu mai am nevoie de atâtea alternative de legare. Fetița mea este destul de mare ca să mai vrea să fie cărată numai în brațe.

Căruciorul îl folosim abia de un an încoace, pentru somnul de amiază la aer.

Toate cele bune și numai iubire! 

De ce e sănătos și bine pentru prunc să-l cari în brațe?

După cum am scris in postarea cu titlul "Puiul de om", biologii sustin că noi suntem construiți pentru a fi cărați în brațe. Articulațiile șoldurilor nou-născuților sunt create astfel încât dezvoltarea optimă să fie posibilă doar in poziția crăcănată a picioarelor (in nici într-un caz înfășate strâns și drept). 

Sunt multe aspecte care demonstrează de ce purtatul/ căratul în brațe are multe efecte pozitive asupra dezvoltării și asupra sănătății copiilor. Una dintre problemele copiilor din ziua de azi (in Germania fiecare al 5-lea copil este afectat) este plagiocefalia (un occipital plat) care apare în urma actiunii forței de gravitație asupra craniului încă flexibil al pruncului, în deosebi în timpul  transpotului îndelungat în cărucior/ maxi cozi sau a dormitului și statului mult pe spate. Copiii care dorm în pătuțul lor au faze de somn adânc mai lungi decât cei care dorm lângă mamă și prin urmare își schimbă poziția capului mai rar, dormind de regulă cu fața în sus. De aceea, nu e de mirare că în culturile în care copii sunt cărați în brațe, nu există problema deformării capului copiilor. Pediatri recomană schimbarea cât mai des a poziției copiilor, pentru a evita deformarea capului, ceea ce, prin cărat se întâmpla în mod automat. 

Căratul în brațe nu înseamnă doar schimbarea continuă a poziției copiilor. Prin cărat copiii își folosesc aparatul muscular, își dezvoltă simțul echilibrului și, în general, toate simțurile: simt persoana care-i cară, îi aud vocea, îi percep sentimentele, pot construi relații de interacțiune cu mediul înconjurător dintr-un loc pentru ei sigur, etc. Este implicat integral în lumea asta aparținând inevitabil ei.

Cercetătorii au ajuns ușor la presupunerea că, pruncii cărați în brațe, plâng mai puțin. Pedriatrii americani Hunziker și Barr au putut dovedi, într-un experiment clasic, că pruncii cărați în brațe (sau "legati" într-un mod special de mame sau tați într-o stofă lungă) plângeau, pe parcursul unei zile, cu până la 45% mai puțin decat cei din grupa de control, necărați în brațe.

Apropierea ușurează chiar și învățatul. S-a constatat că apropierea (și implicit căratul in brațe) ajută la construirea relației copil-părinte și la îmbunătățirea comunicării intuitive dintre cei doi. Într-un experiment științific foarte complex, li s-au dăruit la 25 de mame alese aleator, imediat după naștere, cate un suport din panză, pentru cărat copiii in brațe.  Alte 25 de mame au primit suporturi gen maxi cozi (cupe de plastic îmbrăcate în burete pentru transportat copiii de la 0 la 18 luni). Pe parcursul primului an de viață al copiilor s-au făcut în mod tepetat consultări pentru a determina nivelul de dezvoltare al copiilor, şi s-a observat comportamentul pentru a determina stadiul de legătură părinte-copil.  S-a constatat, că mamele care își cărau copiii, deja după câteva luni, erau mult mai sensibile la nevoile copiilor lor, reacționând mai repede și mai potrivit. După un an, 83% din copiii care au fost cărați în brațe, aveau o legătură sigură cu mama lor - adică o legătură emoțională stabilă și bună. Dintre ceilalți copii, doar 38% aveau o astfel de legătură, restul de 62% având o legătură emoțională deficitară.

Și nu în ultimul rând mai doresc să menționez un aspect: cum se face că atâția părinți se plâng de dureri de spate tocmai din generațiile care au crescut în cărucior și care, la rândul lor,  împing cuminți la cărucioare? În plus de asta, în Germania s-au testat materialele din care sunt făcute cărucioarele și s-a constatat că, plasticul folosit, emană gaze toxice, care împiedică dezvoltarea normală a creierului. Nu există exerciții fizice de întărire a mușchilor dorsali mai plăcute, decât căratul propriului pui. Iar o dată cu dezvoltarea copilului, se dezvoltă și forța mușchilor, pentru a putea face față, fără probleme, greutății crescânde a puiului. Avantajele asupra sănătății au fost dovedite in nenumărate studii științifice. 

Așa că aveți curajul de a vă căra copiii! Pentru sănătatea lor și a voastră!

În următorul articol voi explica de ce copiii trebuie cărați doar cu fața spre voi și niciodată invers.

Până atinci toate cele bune și numai iubire!

P.S. Articolul se bazează pe cartea cercetătorului si pediatrului Dr. Herbert Renz-Polster: „Kinder verstehen. Born to be wild - wie die Evolution unsere Kinder prägt“ (Kösel Verlag 2011)

Puiul de om

După cum știm, pruncii noștri sunt, în comparație cu cei ai altor specii, încă foarte dependenți de mamă.

Biologii împart urmașii ființelor în trei categorii: cei care rămân în cuibul construit de parinti încă un timp până devin independenți, cei care sunt atat de independenți încât imediat după ce sunt născuți pot pleca de lângă mamă și se întorc la ea doar pentru a se hrăni sau a fi hrăniți iar puii ultimei categorii, cea a primatelor, de care aparține și omul, sunt cei care la începutul vieții, trebuie să stea lipiti de părinte și cărați în brațe. Pe parcursul dezvoltării abilităților, devin și puii din ce in ce mai independenti și se îndepărtează din ce în ce mai des de părintele "purtător". Puii de primate sunt dezvoltați la sfârșitul sarcinii atât încât să poată părăsi "sfera" protectoare, asta însă nu înseamnă că și pot avea singuri grijă de ei. Pentru a reduce șocul nașterii la intrarea în lumea exterioara, periculoasa pentru ei, anumite funcţii ale organismului (de ex. cea a vederii și auzului) încă sunt afectate. Unele funcții ale creierului sunt activate abia după naștere. Acest lucru asigură o acomodare lentă la mediul înconjurător și o protecție împotriva supra-stimulării. Astfe puii de primate, sunt de fapt prematuri din punct de vedere fiziologic și au nevoie de protecție completă prin contact apropiat de corpul părintelui.

Din brațele "purtatorului" copilul poate simți și învață tot ce ține de noul mediu știind ca este protejat și în siguranță. Se poate hrăni cand are nevoie dar poate și adormi oricand pentru a putea prelucra multele impresii acumulate. Copilul va putea părăsi "purtatorul" pentru a explora singur mediul, tot mai des si mai mult timp, în funcție de dezvoltarea abilităților sale.

Dar ce se întâmpla cu nou-născuții care nu sunt ținuți în brațe ci lăsați "independenți"?
Vor protesta și probabil vor începe să plângă mai mult. Plânsul vine din instinctele primare, care îi transmit că se află în pericol când nu este în zona sigură (adică in prima perioadă lipit de persoana "purtatoare"). Încă nu știe că nu e în pericol când se află in pătuțul lui sau pe măsuță de înfășat și nici nu are cum să înțeleagă asta.

Iar dilema poate fi ușor înțeleasă: instinctele primare ale noului născut sunt deseori în conflict cu stilul de viață din ziua de azi. Nu ar trebui să încercăm să forțăm formarea copiilor dupa cerințele societății. Oricum evoluția instinctelor nu poate ține pasul cu "evoluția" industrială.

Hai să le dăm șansa copiilor să învețe domol și blând și în siguranță  să se descurce în lumea noastră modernă, la începutul vieții lor prin "purtat" sau cărat în brațe atât de des și atât de mult cât își doresc. Hai să le oferim încrederea de care au atâta nevoie pentru a putea deveni  atunci când sunt "mari" încrezători, echilibrați și siguri pe sine.

noi începuturi...

Și din unul devin doi... așa începe povestea frământărilor (mele) de mamă. Cu un fior de fericire și multe, multe întrebări. 

Dacă în timpul sarcinii ai întotdeauna posibilitatea să primești informații avizate de la un specialist, după naștere rămâne minunea și nu mai știi ce e mai bine. In brațe sau în cărucior? Țiți sau sticluță? Suzetă sau deget - sau doar reacție? În pat cu mine sau în pătuț în camera lui/a ei? Vaccin? Medicamente și alternative? Creșă sau direct grădiniţă? Și tot așa!

Mamele știu instinctiv ce e bine - dar sunt nesigure sau par să fie înconjurate doar de persoane care, cumva, știu totul mai bine. Eu mi-am găsit drumul: informare amplă cu păreri pro și contra, decizie, traiul cu consecințele. Și până acum nu am regretat. De aceea vreau să transmit mai departe ceea ce mi s-a părut mai de folos şi ce m-a ajutat și pe mine! Informaţiile adunate într-un singur loc pentru a putea fi citite repede (mie asta mi-a lipsit).

Îmi doresc să încurajez mamele să acționeze mai instinctiv, să empatizeze mai mult cu pruncii lor și să aibe curaj să-i iubească necondiționat și cu toată ființa indiferent de ce se cere în societate.

Informațiile le-am acumulat în mare parte in limba germană de pe site-uri și din cărți de specialitate și încerc să le redau cât mai fidel. 

Vă doresc o lectură plăcută și numai iubire!